De la bufnita: Poveste pentru cei mici

Totul a inceput cand una dintre profesoarele mele de romana ne-a anuntat ca vom primi nota pentru o poveste pentru copii de gradinita scrisa de noi. A fost prima oara cand am scris asa ceva si cam asta a iesit:

Animalele ne învaţă

Erau odată un băieţel şi o fetiţă care se cunoşteau de foarte mult timp, deoarece locuiau unul lângă altul. S-au născut în aceeaşi zi, iar părinţii lor au crezut că vor fi prieteni de nedespărţit. Din nefericire, ei se certau în fiecare zi şi nu prea se înţelegeau.

În ziua în care au împlinit opt anişori, părinţii le-au făcut cadouri deosebite. Băieţelul a primit de la părinţii lui un pui de căţeluş, iar fetiţa a primit de la părinţii ei un pui de pisicuţă.

Pe parcursul timpului copiii au crescut, iar animăluţele lor la fel. Totuşi, ceva era ciudat. În timp ce copiii se certau mereu şi nu se înţelegeau deloc, pisicuţa şi căţeluşul se jucau împreună, se ajutau şi au ajuns prieteni.

Într-o zi băieţelul şi fetiţa erau în grădină şi încercau să se joace cu mingea. Din păcate, nu se puteau decide cine să arunce primul şi neînţelegerile au reînceput:

- E mingea mea! spuse băieţelul.

- Da, dar suntem la mine în grădină! a spus fetiţa.

- Eu vreau să arunc primul şi gata! a ţipat băiatul.

- Stai! a spus fetiţa după ce a văzut ceva.

În grădină, cu ei, stătea şi pisicuţa. Spre mirarea lor, ea nu era singură. Lângă ea, era şi căţeluşul. Cei doi se jucau fericiţi cu o minge mică de jucărie.

Abia atunci şi-au dat seama copiii ce bine se înţeleg animăluţele lor. Ei au fost prea ocupaţi să se certe şi nu au observat. În mintea lor, a apărut un gând: dacă până şi pisicuţa şi căţeluşul, animale diferite, se pot juca împreună, pot face şi ei la fel.

De atunci fetiţa şi băieţelul s-au împăcat şi au rămas cei mai buni prieteni, până la adânci bătrâneţi.