Imaginaţie la 5 ani

" Povestirea care urmează a fost inventată de un copil de cinci ani şi jumătate pornind de la cuvintele: lumină şi pantofi


Era odată un copil care se încălţa mereu cu pantofii tatălui. Într-o seară, tatăl, sătul să i se tot a pantofii, îţi agaţă copilul de lustră, de unde apoi, pe la miezul nopţii, acesta căzu; atunci tatăl îţi zice: să fie oare vreun hoţ? Merse să vadă şi era copilul întins la pământ. Dar copilul rămăsese totuşi aprins. Atunci tatăl a încercat să-i învârtă capul, dar nu s-a stins, a încercat să-l tragă de urechi, dar nu se stingea, a încercat să-i turtească nasul, dar nu se stingea, a încercat să-l tragă de păr, dar nu se stingea, a încercat să-i strivească buricul, dar nu se stingea, a încercat să-i scoată pantofii şi, în sfârşit, s-a stins. "

( Gianni Rodari - Gramatica fanteziei-Introducere în arta de a născoci poveşti ) 

Si acum sa va inveselesc unpic:

PS: Încerc să ma obişnuiesc cu diacritice. Sper să-mi iasă.