duminică, 22 ianuarie 2012

Reverie cu bufniţe

Încă nu m-am oprit din desenat:D


Şi asta, e doar o melodie frumoasă:


Astăzi mi-am găsit întâmplător caietul de citate:

"E de neconceput cât am iubit-o pe Mihaela. S-a strecurat atât de integral în mine făcând una cu fiinţa mea, încât acum, când a plecat în lunga ei călătorie, şi-a luat numai trupul cu ea, dar în mine a rămas întreagă, mai vie ca niciodată. Voia să-mi intre în sânge şi iată, izbutise mai mult decât îşi imaginase." ( Invitaţie la vals- M. Drumeş )

"Şi ai căpătat, totuşi,
ceea ce voiai de la viaţa asta?
Da.
Şi ce voiai?
Să spun că sunt iubit, să mă simt
iubit pe pământ."
                                                   ( Raymond Carver )


marți, 17 ianuarie 2012

Dovezile bufniţei

Deci, v-am spus eu ceva, mai demult:



Şi m-am gândit că ar fi frumos să dovedesc 
pam


pam


param


Michelangelo: Holy Family

Puţină muzică acum




luni, 9 ianuarie 2012

Imaginaţie la 5 ani

" Povestirea care urmează a fost inventată de un copil de cinci ani şi jumătate pornind de la cuvintele: lumină şi pantofi


Era odată un copil care se încălţa mereu cu pantofii tatălui. Într-o seară, tatăl, sătul să i se tot a pantofii, îţi agaţă copilul de lustră, de unde apoi, pe la miezul nopţii, acesta căzu; atunci tatăl îţi zice: să fie oare vreun hoţ? Merse să vadă şi era copilul întins la pământ. Dar copilul rămăsese totuşi aprins. Atunci tatăl a încercat să-i învârtă capul, dar nu s-a stins, a încercat să-l tragă de urechi, dar nu se stingea, a încercat să-i turtească nasul, dar nu se stingea, a încercat să-l tragă de păr, dar nu se stingea, a încercat să-i strivească buricul, dar nu se stingea, a încercat să-i scoată pantofii şi, în sfârşit, s-a stins. "


( Gianni Rodari - Gramatica fanteziei-Introducere în arta de a născoci poveşti ) 



Si acum sa va inveselesc unpic:



PS: Încerc să ma obişnuiesc cu diacritice. Sper să-mi iasă.


duminică, 8 ianuarie 2012

Poveste pentru cei mici

 
   Totul a inceput cand una dintre profesoarele mele de romana ne-a anuntat ca vom primi nota pentru o poveste pentru copii de gradinita scrisa de noi. A fost prima oara cand am scris asa ceva si cam asta a iesit:

Animalele ne învaţă

         
            Erau odată un băieţel şi o fetiţă care se cunoşteau de foarte mult timp, deoarece locuiau unul lângă altul. S-au născut în aceeaşi zi, iar părinţii lor au crezut că vor fi prieteni de nedespărţit. Din nefericire, ei se certau în fiecare zi şi nu prea se înţelegeau.

            În ziua în care au împlinit opt anişori, părinţii le-au făcut cadouri deosebite. Băieţelul a primit de la părinţii lui un pui de căţeluş, iar fetiţa a primit de la părinţii ei un pui de pisicuţă.
            Pe parcursul timpului copiii au crescut, iar animăluţele lor la fel. Totuşi, ceva era ciudat. În timp ce copiii se certau mereu şi nu se înţelegeau deloc, pisicuţa şi căţeluşul se jucau împreună, se ajutau şi au ajuns prieteni.

            Într-o zi băieţelul şi fetiţa erau în grădină şi încercau să se joace cu mingea. Din păcate, nu se puteau decide cine să arunce primul şi neînţelegerile au reînceput:
            - E mingea mea! spuse băieţelul.
            - Da, dar suntem la mine în grădină! a spus fetiţa.
            - Eu vreau să arunc primul şi gata! a ţipat băiatul.
            - Stai! a spus fetiţa după ce a văzut ceva.
            În grădină, cu ei, stătea şi pisicuţa. Spre mirarea lor, ea nu era singură. Lângă ea, era şi căţeluşul. Cei doi se jucau fericiţi cu o minge mică de jucărie.

            Abia atunci şi-au dat seama copiii ce bine se înţeleg animăluţele lor. Ei au fost prea ocupaţi să se certe şi nu au observat. În mintea lor, a apărut un gând: dacă până şi pisicuţa şi căţeluşul, animale diferite, se pot juca împreună, pot face şi ei la fel.
            De atunci fetiţa şi băieţelul s-au împăcat şi au rămas cei mai buni prieteni, până la adânci bătrâneţi.






PS: M-am intors pe Twitter : twit twit :)
   

joi, 5 ianuarie 2012

E o bufnita!

  Se spune in legende ca atunci cand cineva nu posteaza pentru o perioada lunga de timp trebuie sa isi ceara scuze cititorilor. Ei bine, voi respecta traditia dar intr-un alt fel.




  Si cam asta e scuza mea: mi-am petrecut timpul cu tot felul de activitati tentante, dar unele inutile (cum am realizat ulterior). Sorry :)


Si acuuum 

Simo Na, tu ce ai facut de sarbatori?

Craciun:

-am dormit
-mi-am decorat camera intr-un mare fel; E beteala peste tot, globuri, stelute, fulgi de hartie, Mos Craciun, fundite rosii, BECULETEEE!
-am impodobit bradul; Si a ramas asa: mare si frumos si colorat si stralucitor si fabulos si impodobit si pompos si maiestos si grozav si SUPERRR!
-am mancat (pai da, trebuia sa respect traditia romaneasca-- sper totusi sa respect si promisiunea ca in primavara ma intorc la aerobic)
-am mai dormit
-am avut o escapada in oras ( minunata zi <3 )
-m-am uitat la seriale


Revelion:
 Ziua am fost captiva cu mama in bucatarie si apoi am dormit vreo 3 ore - ca sa rezist toata noaptea
-am facut un PUZZLE ( primit cadou de la Mos Craciun )
-mi-am pus o dorinta
-am vorbit la telefon toaaata noaptea :)


Am sa imprumut ceva de aici : MEG


1. Ce ai făcut nou în 2011, ceva ce nu ai mai încercat înainte?
Am pasit timida si tematoare, mai mult obligata spre marele monstru, m-am asezat speriata si ingrozita pe unul din scaunele lui, m-am sigilat cat de bine am putut in cusca, mi-am spus rugaciuni, m-am prins bine de mana din dreapta mea, si am zburaaaaat, m-am invartit si am urlaaaaaaat, si am fost ingrozita ca voi muri, ca imi voi pierde lantul, ca voi pica din...CIOCANE (era Festivalul Vinului si cumva Florin m-a convins )


2. Ce anume din ceea ce ţi-a lipsit in 2011 ai vrea să ai in 2012?
Timp, rabdare, libertate, ciocolata

3. Ce ai fi vrut să fi făcut mai mult?
Sa dansez

4. Care a fost cea mai bună carte citită?

5. Care a fost filmul tău preferat din acest an?

6. Cine te-a mentinut pe linia de plutire?
Florin

7. Spune-ne o lecţie de valoare învăţată in 2011.
Daca nu sti ce sa alegi, fa asa:
 -intreaba pe cineva ce ar alege el/ea si cat astepi raspunsul lor vei vedea ca in mintea ta apare o speranta. Acela e momentul in care iti dai seama ce iti doresti cu adevarat.





luni, 14 noiembrie 2011

Doneaza gratis!

   Stiu ca suna ciudat si pare imposibil dar eu am gasit o modalitate de a dona gratis, usor, de pe scaunul pe care stai acum.

   Este vorba de www.freerice.com
   Aici poti sa donezi orez oamenilor flamanzi din toata lumea, in special Africa si alte tari sarace. 


   Totul se desfasoara sub forma unui joc de vocabular: tu trebuie sa raspunzi la intrebari grila, si pentru fiecare raspuns corect donezi 10 grame de orez.

Intrebarile sunt de genul acesta: 

small means:
little
old
big
yellow

Chiar daca poate nu ai auzit de acest site, el este foarte popular, de la infintarea lui a donat foarte mult orez:
                                         2007 ~ 12 miliarde
                                         2008 ~ 44 miliarde
                                         2009 ~ 17 miliarde
                                         2010 ~ 13 miliarde      de grame de orez

WARING: Acest joc poate sa te faca mai destept. Poate sa iti imbunatateasca aptitudinile de vorbire si de scriere, sa iti dezvolte gandirea, sa iti mareasca notele !!!

vineri, 4 noiembrie 2011

Ultima Noapte de dragoste, intaia noapte de razboi

     Cartea aceasta, scrisa de C. Petrescu, m-a facut sa imi schimb o idee. Lucrul acesta este ciudat deoarece sunt destul de incapatanata. De vreo 4 ani eram convinsa ca niciodata nu voi gasi o carte in lecturiile obligatorii impuse de scoala care intr-adevar sa ma surprinda; si sincer Baltagul, Mara si Harap-Alb nu au fost de ajutor. Sunt destul de pretentioasa cu literatura si nu prea agreez scriitorii romani. 
 DAR
     Am inceput sa citesc Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si trebuie sa recunosc ca la inceput nu prea mi-a placut, totusi am observat dupa 4 pagini ca devine interesanta.

     Sunt abia la pagina 121 si spre rusinea mea nu citesc foarte des, deci s-ar putea sa dureze ceva pana sa devorez restul de 200 de pagini.

     Nu am facut postarea aceasta ca sa vorbesc despre carte in sine, nu. Poate cand o termin voi face, daca mi se va parea intr-adevar exceptionala. (Hm, uneori sunt cam critica, prea critica) Vreau doar sa subliniez cu uimire ca lectruile obligatorii pot deveni lecturi de placere. WOW. 

Ia uite cine suna tare si raspicat in castile mele de ceva timp:


Clasic