Totul a inceput cand una dintre profesoarele mele de romana ne-a anuntat ca vom primi nota pentru o poveste pentru copii de gradinita scrisa de noi. A fost prima oara cand am scris asa ceva si cam asta a iesit:
Animalele ne învaţă
Erau
odată un băieţel şi o fetiţă care se cunoşteau de foarte mult timp, deoarece
locuiau unul lângă altul. S-au născut în aceeaşi zi, iar părinţii lor au crezut
că vor fi prieteni de nedespărţit. Din nefericire, ei se certau în fiecare zi
şi nu prea se înţelegeau.
În ziua
în care au împlinit opt anişori, părinţii le-au făcut cadouri deosebite.
Băieţelul a primit de la părinţii lui un pui de căţeluş, iar fetiţa a primit de
la părinţii ei un pui de pisicuţă.
Pe
parcursul timpului copiii au crescut, iar animăluţele lor la fel. Totuşi, ceva
era ciudat. În timp ce copiii se certau mereu şi nu se înţelegeau deloc,
pisicuţa şi căţeluşul se jucau împreună, se ajutau şi au ajuns prieteni.
Într-o zi
băieţelul şi fetiţa erau în grădină şi încercau să se joace cu mingea. Din
păcate, nu se puteau decide cine să arunce primul şi neînţelegerile au
reînceput:
- E
mingea mea! spuse băieţelul.
- Da,
dar suntem la mine în grădină! a spus fetiţa.
- Eu
vreau să arunc primul şi gata! a ţipat băiatul.
- Stai! a
spus fetiţa după ce a văzut ceva.
În
grădină, cu ei, stătea şi pisicuţa. Spre mirarea lor, ea nu era singură. Lângă
ea, era şi căţeluşul. Cei doi se jucau fericiţi cu o minge mică de jucărie.
Abia
atunci şi-au dat seama copiii ce bine se înţeleg animăluţele lor. Ei au fost
prea ocupaţi să se certe şi nu au observat. În mintea lor, a apărut un gând:
dacă până şi pisicuţa şi căţeluşul, animale diferite, se pot juca împreună, pot
face şi ei la fel.
De
atunci fetiţa şi băieţelul s-au împăcat şi au rămas cei mai buni prieteni, până
la adânci bătrâneţi.
PS: M-am intors pe Twitter : twit twit :)